Grecia seamănă cu un om aflat în moarte clinică, conectat la aparate și ținut în viață împotriva voinței ei.
Un om pe care, după ce petrecut, s-a îmbuibat, a băut, fumat și futut pe datorie, l-au lăsat puterile.
Creditorii disperați se roagă să se întâmple un miracol, încurajează familia, pompează bani în doctori și medicamente de ultimă generație, să-l pună pe picioare pe datornic, să recupereze banii dați.
Franța și Germania, vânători de organe deghizați în buni samariteni, vor și ele, cu orice preț, să o țină în viață
până când cei care vor primi organele sunt pregătiți și până când mai ciupesc ceva avantaje de la creditori. Aceștia din urmă strâmbă din nas, dar ce te faci dacă îți scapă rinichii pe jos? Adio transplant! Nu mai primești nimic, decât scuze. Dai mărunt din buze și aștepți.
Mai contează ce vrea familia, în cazul de față poporul grec? Evident, nu! La ei va ajunge doar factura pentru spitalizare, medicamente, transplant. Pe care o vor plăti cu penalizări.
până când cei care vor primi organele sunt pregătiți și până când mai ciupesc ceva avantaje de la creditori. Aceștia din urmă strâmbă din nas, dar ce te faci dacă îți scapă rinichii pe jos? Adio transplant! Nu mai primești nimic, decât scuze. Dai mărunt din buze și aștepți.
Mai contează ce vrea familia, în cazul de față poporul grec? Evident, nu! La ei va ajunge doar factura pentru spitalizare, medicamente, transplant. Pe care o vor plăti cu penalizări.
Grecia va fi deconectată de la aparate când vor hotărî vânătorii de organe!
Totuși, de ce se prelungește atât de mult deznodământul?
Pentru că e primul caz de acest gen și trebuie stabilite regulile pentru cei care ajung în starea asta în viitor. Și sunt câțiva ce tropăie la coadă.
0 coments:
Trimiteți un comentariu