De câte ori folosesc mijloacele de transport în comun, cine stă lânga mine, adiacentu` adică, devine brusc interesat de tot ce fac eu.
Dacă citesc ceva, sunt cel puțin doi ochi care citesc o dată cu mine.
Dacă butonez telefonul, adiacentul devine brusc interesat.
Dacă îmi scot ochelarii, se chinuie să vadă ce mai am în rucsac.
Și dacă s-ar limita numai la asta!
Au și reacții: zâmbesc, se indignează, cerându-mi câteodată, prin manifestări diverse, like-uri de complicitate, în funcție de circumstanțe.
De ce îmi place? Pentru că mă simt ca și cum aș ține lecție deschisă de dresaj.
Adiacentule, ascultă sfatul meu: citește ce-i al tău, uită-te în propriul telefon, fă-ți inventar la propria paporniță, ține-ți pentru tine reacțiile!
Nu-mi invada spațiul, oricât de redus ar fi el!
Nu vreau să socializez cu adiacenții!
DELOC!
0 coments:
Trimiteți un comentariu