Încep revista presei online și găsesc aici o știre despre Sibiu. 300 din cetațeni sunt posesori de patalamale doveditoare de handicap, consfințind dreptul de se înfrupta din banii obștii. Majoritatea amărâți, vai de capul lor: medici, funcționari publici, patroni. Șeful autorității care decide cine are sau nu are, printre ei.Nimic nou, nimic ieșit din comun. Poate pentru că se întâmpla în Sibiu. Nu e singurul caz și nici ultimul. Statul, într-o criză de autoritate, a descoperit furăciunea.
Scenariu de film clasic, cu un posibil final fericit: anchete lungi, procese interminabile, bani cheltuiți ca să recuperezi la final, cu puțin noroc, banii furați. Personaje: oarba justiție, falșii posesori de handicapuri, funcționari cel puțin chiori, printre degetele cărora s-au scurs milioane de euro.
Scenariu de film SF, cu final corect și fericit: în loc să se cheltuie timp și bani pentru a demonstra că cetățenii respectivi sunt perfect normali, mai bine să fie aduși în starea consemnată în patalama. Logica e foarte simplă. De ce să nu aibă omul handicapul pe care și l-a dorit cu ardoare, pentru care a violat haiducește legea? Să se bucure tot restul vieții de el. Statul poate sta liniștit, a plătit deja în avans, justiția are timp să se ocupe de ale ei. Finalul fericit e garantat pentru toate personajele.
Pentru că, nu-i așa, cine se mai sperie de X ani cu suspendare, dacă rămâne cu cașcavalul?
0 coments:
Trimiteți un comentariu